Legenda trandafirului si a scaiului
Planse de colorat cu Legenda trandafirului si a scaiului
Asculta povestea cu imagini animate!
La o margine de drum inflori prima data trandafirul. Si a fost o minune, caci floarea trandafirului era asa de gingasa, asa de alba, ca parca de la ea se inviorase dimineata ceea de primavara. S-avea crengile lucii, rumene ca margeanul, frunzele verzi ca smaraldul. Iar mirosul florii se imprastia indata peste intreg cuprinsul campiei; fluturii cadeau adormiti, celelalte flori se plecara in fata adevaratei stapane, pe cand pasarile veneau din departari mari, atrase de mireasma, vrajita, sa vada si ele tulpina maiastra care isi desfacea frumusetea pentru intaia oara pe pamant.
Si parca si lui Dumnezeu ii parea acuma rau ca pusese intr-o floare asa de minunate insusiri, daruri pe care nu le impartise nici in rai. Lucrul acesta il soptise o ciocarlie care, la rasaritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu cate o samanta din fiecare floare ce crestea pe pamant, sa o pastreze, Preasfantul, pentru rasad.
Pana la amiaza trandafirul se acoperi intreg cu flori.
Drumetii treceau si ramaneau locului, puneau mainile la ochi, rasfirau narile sa inghita mireasma nemaisimtita pana atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau cate o floare.
Iar daca aveau cate ceva in mana, aruncau sa tina floarea mai bine. In locul ei rasarea indata alt bobocel si, cat ai clipi, se desfacea. Si alti drumeti treceau, si nu era unul sa nu rupa cate o floare.
Dupa cateva zile trandafirul se mahni: el se-mpodobea si oamenii il despuiau.
-Uite scaiul de langa mine! zicea trandafirul. Ce nalt e, ce chipes, si nimeni nu-l atinge. Si pe mine ma dezbraca toti de frumusetile mele.
Un sticlete, care tocmai atunci se aseza pe o creanga, zise:
-Cum sa se atinga cineva de scai, cand tot e imbracat de ghimpi!
Atunci trandafirul se uita si vazu ca-ntr-adevar scaiul avea ghimpi. Si nu mai pregeta: se ruga indata lui Dumnezeu sa-l acopere si pe dansul de ghimpi, ca sa-i pazeasca floarea.
-Vezi, ii zise Atotstapanitorul, era dat ca pe pamant sa nu ramaie ceea ce numai in rai trebuia sa dainuiasca!
Si, bucuros, indata a facut semn si tulpina lucie s-a acoperit de ghimpi. Dar trecatorii tot se opreau.
Si nu era unul care sa nu se repeada, lacom, la floarea minunata. Deosebirea statea numai in aceea ca fiecare lasa si cate o bobita de sange in varful vreunui ghimpe.
Iar din ghimpe sangele a patruns, incetul cu incetul, in tulpina, s-a ridicat pana in boboci, si-ntr-o dimineata floarea trandafirului se desfacu rosie, aprinsa, ca sangele.
Scaiul statea ursuz alaturi. Iar de la o vreme se trezi si-n dansul pizma ca prea nu-l baga nimeni in seama.
-Uite cum se inchina toti trandafirului, si mie nimeni.
Si se ruga de Dumnezeu sa-i schimbe si lui floarea, sa i-o faca rosie, batatoare la ochi ca a trandafirului.
Atunci Dumnezeu si-a zis:
-Asa e pe pamant, fiecare alearga dupa ce bate la ochi, dar numai eu stiu ca ce am menit odata asa ramane.
A facut Dumnezeu un semn, si floarea scaiului se facu rosie ca focul.
Si-au trecut mereu drumetii, si-au rupt intruna florile trandafirului, si nu s-au uitat la scai.
SFARSIT.