Versiune imprimabila: Aventurile lui Pinocchio

A fost odata un tamplar batran pe nume Gepetto. El traia intr-o casuta uitata de lume la marginea unui orasel. Intr-o zi, s-a hotarat sa ciopleasca din lemn un baietel, care sa-i aline singuratatea. Dupa ce a terminat de cioplit, Gepetto s-a culcat.

Un greier spiridus a intrat in odaie si vazand baietelul de lemn, a suflat peste el si l-a facut sa se miste. Dimineata, tamplarul a vazut cu uimire ca baiatul cioplit din lemn se putea misca. Nu-i venea sa-si creada ochilor.

Batranul l-a considerat copilul lui si l-a numit Pinocchio. Baiatul era foarte neastamparat. Greierele spiridus il certa si-i spunea sa asculte de sfaturile batranului lui tata.

Dupa un timp, Gepetto l-a inscris la scoala, i-a cumparat un abecedar si l-a condus cu drag pana la poarta in prima zi de scoala.

Pe drum Pinocchio a dat peste un grup de papusari, care tocmai dadeau un spectacol. Scena era plina de marionete, iar cand a trecut Pinocchio, acestea s-au napustit asupra lui. Vazand, directorul s-a infuriat:

-Cum indrazniti sa intrerupeti spectacolul?
-Domnule director, eu nu am nici o vina, raspunse Pinocchio. Papusile au vrut doar sa ma salute.

Seara, pe cand isi facea de mancare, directorul a observat ca a ramas fara lemne de foc, atunci si-a adus aminte de Pinocchio. S-a gandit ca e numai bun de pus pe foc pentru a-si face mancarea. Dar vazandu-l cum se zbatea si urla: „Nu vreau sa mor, nu vreau sa mor!", i se facu mila de el. Iar pentru ca se simti vinovat, directorul ii oferi cinci banuti de aur. Pinocchio tare se mai bucura. Ii multumi directorului si pleca spre casa.

Pe drumul spre casa nu observa ca este urmarit. La un moment dat, o vulpe si un motan i-au iesit in cale.

-Unde te grabesti baietasule? il intreba vulpea cea sireata. Din vorba in vorba, cei doi, vulpea si motanul, aflara de banutii lui Pinocchio.

-Noi stim cum ai putea sa-ti inmultesti banutii. Vino cu noi in Campia Minunilor! Acolo, daca ingropi banutii, a doua zi va creste un copac cu crengile pline cu banuti, spuse vulpea.

Pinocchio a acceptat, dar pe drum, a fost parasit de cei doi tovarasi, iar mai tarziu, Pinocchio a fost prins de doi talhari si spanzurat de o craca de copac.

Pinocchio a strigat dupa ajutor. La un moment dat a aparut o zana buna care l-a eliberat, l-a dus acasa la ea, l-a facut bine si apoi l-a luat la intrebari:

-Unde sunt banii?
-I-am pierdut, a incercat s-o pacaleasca Pinocchio, dar cu fiecare minciuna, nasul ii crestea din ce in ce mai mare.

Cum lesne va puteti inchipui, Zana il lasa pe Pinocchio sa planga si sa urle aproape o jumatate de ceas din pricina nasului care nu-i mai incapea pe usa: si l-a lasat sa planga ca sa-l invete minte sa se lase de naravul de a spune minciuni, cel mai urat narav ce-l pot avea copiii. Dar cand il vazu tras la fata si cu ochii iesiti din cap de bocet, i se facu mila de el si batu din palme. La semnul acesta, intrara in odaie prin fereastra mii si mii de pasarele care, asezandu-se pe nasul lui Pinocchio, incepura sa i-l ciugule, si i l-au ciugulit asa de bine incat peste cateva minute, nasul nesfarsit de lung al papusii, isi capata iarasi marimea obisnuita.

Pinocchio ii promite apoi Zanei ca nu va mai minti si se va duce acasa, dar pe drum se intalneste cu vulpea si motanul. Se lasa convins de acestia sa mearga in Campia Minunilor si sa ingroape banutii acolo, ca sa-i inmulteasca.

Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, Pinocchio este tras pe sfoara si ramane fara banuti, vulpea si motanul dezgropand banii pe cand Pinocchio era in oras. Nebun de deznadejde, alerga degraba in oras si se duce drept la tribunal, ca sa-i dea pe mana judecatorului pe cei doi pungasi care il jefuisera. Dar ce sa vezi? Pinocchio este gasit vinovat si bagat la inchisoare. Acolo a stat patru luni.

Eliberat din inchisoare, Pinocchio vrea sa se intoarca spre locuinta Zanei, dar in drum, e prins intr-o cursa de dihori si capturat de un taran, care il pune in locul unui caine sa pazeasca un cotet de pasari. Pinocchio reuseste sa prinda patru dihori care dadeau tarcoale pe la cotetul de pasari si, drept rasplata ca a fost credincios, este eliberat.

Pinocchio pleaca spre casa Zanei fericit ca este liber. Ajuns acolo, descopera ca Zana nu mai era, in schimb se intalneste cu un porumbel de la care afla ca Geppetto a plecat pe mare. Cu ajutorul porumbelului, Pinocchio ajunge pe tarmul marii si se arunca in ocean dorind sa ajunga la Geppetto.

Pinocchio, insufletit de nadejdea de a ajunge la vreme ca sa-l scape pe bietul sau tata, inota toata noaptea. Si ce noapte ingrozitoare! Turna cu galeata, batea grindina, tuna groaznic si fulgere scaparau, de parea ca e ziua. Spre dimineata, izbuti sa vada nu tocmai departe o bucata lunga de pamant. Era o insula in mijlocul marii. Aceasta insula era "Insula Albinelor harnice" unde o regaseste pe Zana. Pinocchio fagaduieste Zanei ca o sa fie cuminte si ca se va pune pe invatatura, pentru ca s-a saturat sa mai fie papusa si vrea sa devina un baiat ca toti baietii.

Pinocchio, in loc sa devina baiat, pleaca pe furis cu prietenul sau Fitil in "Tara Distractiilor". Ajunsi in imparatia jucariilor, s-au jucat, au lenevit, uitand de alte griji. Dupa cinci luni de fericire, Pinocchio simte spre marea lui mirare ca-i cresc urechile si se preface in magar. Chiar arata ca un magar, si el si pritenul lui Fitil. Niste circari i-au dus la circ si, pentru putin ovaz, munceau saracii din greu. In cele din urma Pinocchio este cumparat de un jupan care dorea sa faca o toba din pielea lui de magar. Este aruncat in mare cu gand sa-l inece, dar cand il scoate pe Pinocchio din apa, ramane uimit, ca in loc de un magar mort vede o papusa vie. Dupa ce il amagi cu vorba pe jupan, la o neatentie a acestuia, Pinocchio sari in ocean.

Dar, vai! O balena il inghite si, o data cu el, si foarte multa apa. Pinocchio se zbatea in burta balenei incercand sa scape, cand deodata, doua brate puternice l-au prins si l-au scos din apa. Era Gepetto! Ce s-au mai bucurat ca sunt iar impreuna. Si-au povestit fiecare prin ce au trecut, au plans, au ras si s-au bucurat iar de revedere. Dupa un timp au realizat ca trebuie sa gaseasca o cale de a scapa din burta balenei.

Observand ca noaptea balena doarme cu gura deschisa, cei doi au planuit sa scape. Zis si facut. Pluta cu care au iesit din gura balenei nu a rezistat valurilor si s-a rupt. Au inotat o vreme pana cand Gepetto a obosit. Atunci Pinocchio i-a cerut batranului sa se aseze peste el, fiind din lemn ii era usor sa inoate si sa ramana la suprafata. Au mai plutit in deriva o vreme pana cand au ajuns la mal. Atunci realizasera ca sunt aproape de casa.

Ajunsi acasa, batranul s-a imbolnavit si a cazut la pat. Pinocchio l-a ingrijit, s-a dus si a muncit ca sa poata cumpara medicamente si mancare. Cateodata, seara, baiatul citea si invata sa scrie singur. Vazand faptele lui bune, Zana cea buna a intrat in incapere si l-a transformat in baietel.

De bucurie, batranul s-a vindecat pe loc. Pinocchio a devenit un baietel cuminte si au trait impreuna fericiti mult timp.