Un ostas roman inchis peste DunarePorumbita intristata!
Eu ca tine sunt strain,
Si-ntr-o tara departata
Tu canti trista, eu suspin!
Insa tu ai aripioare,
Poti te-ntoarce cand vei vrea;
Iar eu plang in inchisoare
Dupa dulcea tara mea!
Tu ai poate-o sorioara
Ce te cheama ne-ncetat;
Iar eu am o dragusoara
Ce in lacrimi am lasat.
Insa tu ai aripioare,
Poti te-ntoarce cand vei vrea,
Iar eu gem in inchisoare
Dupa mandrulita mea!
Zboara, pasare curata!
Si te-ntoarna-n tara ta:
Iar eu, floare aruncata
Pe alt tarm, ma voi usca! |