Camara de fructeDeschid cu teama usa camarii de-altadata
Cu cheia ruginie a raiului oprit,
Trezind in taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma, si racoarea, si umbra lor uitata.
Ma prinde amintirea in vanatul ei fum,
Prin care cresc pe politi si rafturi, ca pe ruguri,
Arzand in umbra, piersici de jar, si-albastri struguri
Si pere de-aur rosu cu flacari de parfum.
Sovaitor ca robul, ce calca o comoara
Din basmul cu o mie si una de nopti, ma-nchin:
Vad pepeni verzi – smaragde cu miezul de rubin –
Si tamaiosii galbeni ca soarele de vara.
Se-aprind fantasmagoric caise si gutui:
Trandafirii lampioane si lampi de aur verde...
Dar parasind camara ce mintile imi pierde,
Tot rodul vrajitoarei cu lacat il incui. |