MilogulCersea la colt un slabanog
in zdrente, slut si fara dinti
negutatorul de arginti
gandi, zãrindu-l pe milog:
Eu nu dau mila mea obol
acestui trantor de prisos
si-ntoarse ranjetu-i cainos
rãmasului cu mana-n gol.
Trecu maestrul glorios
al farmecului triumfal
cu spiritul in ideal
si-a zis vãzand pe zdrenturos:
E-atat de slut si mã-nspãimant
eu, magul purei frumuseti!
si-ntoarse recele dispret
rãmasului cu mana-n vant.
Trecu predicatorul sfant
grãbindu-se cãtre amvon
vijelios ca un ciclon
sã se dezlãntuie-n cuvant,
s-aprindã mila din altar
de soarta celui slãbãnog,
dar ocoli pe-acest milog
cu mana-ntinsã in zadar.
Tarziu cand noaptea cobora,
sosi o umbrã ca-n icoane,
pe maini cu semne de piroane
si-o inimã ce sangera.
Pe chipul ars de chin si vai
oftand il sãrutã fierbinte
cu vesnicie in cuvinte
tu azi vei fi cu Mine-n Rai! |