IazulMa uit la cer prin gene lungi de stuf; Ridic, in zori, un damb ca o spranceana: Sunt ochiul mort in ziua cu zaduf Si ochiul viu in seara pamanteana Cand ratele salbatice cad stol Si fasaind prin trestii se strecoara, Se-aprinde dorul lunii pe-al meu gol Si plopii se saruta langa moara. |
| Închide fereastra |