Fantana cu plataniFantana cu platani de langa tarmul marii
La care ne-am oprit cu umbra in amurg
In cantecul domol, ce nu-l pot da uitarii,
De valuri ce se sparg, de ape care curg.
Fantana unde vin cu vasele de-arama
Cadanele sa-si ia un dar curat, din plin,
Vrajita e — ti-o spun — si dorul meu — ia seama —
In juru-i zboara greu: un porumbel strain.
Pe Marmara se duc cu aripe de lebezi
Corabii in amurg... Si piere zi si an;
Dar aplecat usor pe apele ei repezi
Obrazul tau il vad in umbra de platan.
Sunt zile sau sunt ani de cand pe tarmul marii,
In limpezimi adanci fantana l-a inchis?
Platanii tot fosnesc, si nu pot da uitarii
Murmurul de parau rostogolit prin vis... |