Nervi de toamnaE toamna, e fosnet, e somn... Copacii, pe strada, ofteaza; E tuse, e planset, e gol... Si-i frig, si bureaza. Amantii, mai bolnavi, mai tristi, Pe drumuri fac gesturi ciudate - Iar frunze din vesnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc, Si amantii profund ma-ntristeaza - Imi vine sa rad fara sene, Si-i frig, si bureaza. |
| Închide fereastra |