Un gind de iarnaCind primele ninsori or sa se cearna,
Atunci va fi mai greu de cei plecati,
Atunci sa cinti peste al vietii zat,
Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna.
Prin lume numai oameni de zapada,
Un foc din vatra stinilor sa smulgi,
Si, cu puterea disperarii dulci,
Sa-l lasi deasupra spatiului sa cada.
Se vor asterne intre noi vecernii,
Din clopote cadea-vor chiciuri mari,
Atunci visez, frumosa, sa apari
La marile instante ale iernii.
Si-apoi sa ninga mult ca-n fratii Grimm,
Si sub zapezi de bronz sa ne iubim. |