Mama lui ªtefan cel Mare
Pe o stradã îngustã, într-un bloc recent,
Unde bate vântul ºi-i pe jos curent,
Tânãra nevastã plânge ºi suspinã,
Cã-i opritã apa ºi nu e luminã.
ªi cã la serviciu soþul ei iubit
A plecat la 6 ºi n-a mai venit.
Orologiu sunã noaptea jumãtate,
Jos în bloc la poartã, oare cine bate?
- Eu sunt, mamã soacrã, sunt fãcut covrig,
Vin de la serviciu ºi sunt mort de frig!
Tânãra nevastã fuge sã-i deschidã,
Însã din balcon mama soacrã-i strigã:
- Ora e târzie, eºti un derbedeu!
Unde þi-e chenzina? Nu-þi sunt soacrã eu!
- Nu sunt eu de vinã, soarta fuse crudã,
Am muncit o lunã cu juma diurnã!
Am venit acasã sã mã încãlzesc
ªi sã fac o baie ºi sã mã odihnesc.
- Ai venit degeaba, îi rãspunse soacra,
Fiindcã nu-i luminã ºi-i opritã apa!
Du-te la serviciu ºi de-o fi sã mori,
Vine sindicatul cu-n buchet de flori.

Scz.era o prietena.