Bine ati venit in fanclubul Sasuke y Sakura!

Admin fan club: Sakura_Rosa

Sakura: Sub picioarele lui a inceput sa se cutremure pamantul,dar am ajuns la timp si l-am prins de mana.Avea o mana foarte calda chiar daca in interiorul sau uraste pe toata lumea.Pentru cateva minute privirile ni s-au intersectat si am simtit un gol in stomac....ca si cum.....ca si cum tot ce am facut sa nu mai simt nimic pentru el nu da roade.Asta m-a inspaimantat dar am privit in continuare in ochii lui si el facea acelasi lucru.Imi amintesc ca mai sunt cei doi langa noi si cu greu ma desprind de privirea lui si am intors capul spre Itachi.Parca ne-am inteles din priviri.Acesta a dat afirmativ din cap si in urmatoarele momente am spus:
-Acum,iti spun adio pentru ultima data.am spus cu lacrimi in ochi dar nu am lasat sa se vada asta.
Stateam pe pamantul putin fierbinte de la soare si ma uitam la fiinta pe care o iubeam si cat de minunat era sa fiu din nou langa el.Simt cum tensiunea se ridica in aer si parca Itachi vrea sa spuna ceva dar oare de ce nu putea?Sa fi fost eu de vina?Stie ca inca il mai iubesc...Sau el......doar este fratele sau.Aud un glas care imi alina sufletul:
-Iti este frica......mai mult decat crezi,fa-o Sakura dar o sa ma ai pe constiinta
-Taci!Nu imi este frica de tine si de nimeni altcineva!Clar!
Sim t cum mana lui aluneca din a mea si ma ridic.....nu ma uit in urma....nu aud tipete,sau scancete de durere,era de asteptat in cazul lui.Orochimaru sta chiar acolo si nu face nimic.Ma simt inutila,ca si cum nu as mai exista.Am omorat singura persoana pe care o iubesc.Nu pot deveni ca ei....nu pot fi o criminala.Nu stiu cum am avut atata tarie sa ma intorc la cabana cu Itachi fara sa fac nimic.Nu am putut sa plang,ceva nu ma lasa.Cum putea Itachi sa fie atat de calm,nu pot sa cred ca nu ii pasa.Nu a durat mult si am ajuns la cabana in care stateam cu brunetul:
-Felicita ri,ai trecut si de partea cea mai grea.imi spuse asezandu-se pe un fotoliu.
-......
- Sakura?!Esti bine?
Il auzeam dar nu ii puteam raspunde.Eram inca in soc.Priveam in gol si corpul meu se misca alert in fata si in spate.In mintea mea retraiam momentul in care mana mea sa desprins de a lui....regret ca nu am putut privii in urma.Itachi tipa,incearca sa se faca auzit dar nu ii raspund:
-L...l..l- am...l-am omorat.Nuu!deodata izbucnesc in plans...nu ma pot abtine...este ca un drog...am nevoie de el,de Sasuke pe care il stiu.Rece,nepasator si care ignora tot din jurul lui...il vreau in viata.
-Ce te-a apucat Sakura!Esti nebuna!Nu intelegi ca odata si odata trebuia sa se intample un lucru ca asta?
-De ce mi-ai spus sa il omor?!De ce?Nu ai spus ca l-ai lasat in viata cu un scop?!Spune!
-Stii ceva?Nu imi pasa.Sa faca ce vrea!I-am dat ocazia sa reinfiinteze clanul si nu a fost in stare.Merita sa moara!
Nu am putut suporta ce spune asa ca am iesit afara.Am inceput sa alerg prin padure ca o nebuna si m-am oprit in luminisul unde am creeat prapastia:
-Sasuke! Sasuke!Spune ceva,te rog!spun cazand la pamant si incep sa plang si mai tare.Sasuke!
-Sunt chiar aici....
Imediat ce i-am auzit vocea m-am ridicat de pe jos si am inceput sa il privesc.Era teafar.Nu imi venea sa cred,nu l-am omorat:
-De ce ma strigai?
-Am vrut sa stiu daca mai traiesti....
-Crede am ca nu te intereseaza!a tipat acesta la mine
-Nu ma intereseaza,stai linistit nu am venit la tine sa iti spun cine stie ce grozavie,am vrut sa ma asigur ca esti in viata,eu nu sunt o criminala asa ca tine!Ai inteles?
-Putin imi pasa ce o sa fii.Esti doar un ninja fara putere care crede ca le poate face pe toate!.Nu este asa Sakura.Uneori mai trebuie sa lupti pentru putere!
-Si prin ''lupta'' te referi sa te alaturi lui Orochimaru?!Nu asta inseamna sa ai putere Sasuke!Nu intelegi....toata lumea ti-a vrut binele,pana si Naruto iar tu i-ai dezamagit pe toti.
-Nu imi pasa,nu vreau sa te mai vad,esti doar o piedica in calea mea,mereu ai fost asa si asa o sa ramai.
Nu am stat sa il ascult am plecat pur si simplu de acolo.Aveam sufletul usurat ca nu il omorasem,chiar daca stiam ca nu am nicio sansa,vreau sa fie in viata.Cu simpla lui prezenta pe pamant ma simt puternica si ma face sa lupt mai departe pentru ceea ce imi doresc.In scurt timp ajung la cabana.Il vad pe Itachi antrenandu-se...rama n uimita,el....se antrena sau doar era nervos.Il strig si acesta se opresete venind la mine:
-Scuza-ma,nu am stiut ce sa fac...eram panicata,am crezut ca este mort si imi este frica.Recunosc,ca inca il iubesc si k nu merit sa ma antrenezi.
-Stai... e normal sa crezi asta la inceput,o sa te antrenez in continuare si o sa il uiti.Esti doar bulversata.a spus el prinzandu-ma de mana pentru ca eu dadeam sa plec.
-Lasa-ma,nu mai vreau sa aud de el.Este la fel cum era acum cativa ani.Un monstru.ii spun lui Itachi lacrimile siroindu-mi pe obraji
-De ce te-ai dus sa il cauti.Tot tu iti faci rau.a spus acesta ferm
In momentul acela am tresarit,nu mai stiam ce sa fac...
-Maine o sa ai nevoie de forta,o sa fie un antrenament mai special asa ca du-te si culca-te.
Nu imi venea sa cred ce repede a trecut ziua asta...era foarte ciudat si eu ma simteam ciudat in pielea mea.La un moment dat nu am mai suportat si am adormit.

Sasuke: De ce oare ma gandesc la ceea ce mi-a spus ea?De ce nu pot sa mi-o scot din minte?Ma simt ciudat,ca si cum as avea un gol in stomac,nu pot sa sczp de nelinistea si intrebarile care imi cutreera prin minte.Sunt total dezorientat si nu mai stiu ce simt:ura,compasiune, iub...
Ma scol din pat ca ars.Cum puteam sa spun asa ceva?Eu m-am nascut razbunator si asa o sa raman.Nimic nu ma poate schimba.Dar nu imi ies din cap cuvintele eiAceste vorbe imi rasunau in timpan si nu imi dadea pace....


Va rog sa ma scuzati daca am greseli.
PS: ca sa cititi tot duceti-va la capitolul 1. :D