|
– Ei! ce cauti tu pana-n ziua?
– Am fugit de la jupanul.
– De ce? a-ntrebat bunica incruntata de cine stie ce urat gand i-o fi fulgerat prin mintea ei veche.
- ...Pentru-ca... nu mai vreau sa stau.
– Nu-ti da de mancare?
– Ba da.
– Muncesti prea mult?
– Mult... dar... nu mult.
– Te bate?
Baiatul dete din cap s-ncepu sa planga. A vrut bunica sa-l mustre, sa-l indemne la supunere - ba, ca asa bate stapanul, sa-nvete baietii minte; ba, ca trebuie sa aiba copilul rabdare daca e la stapan: ca daca n-a vrut sa-nvete carte si nici la stapan nu vrea sa stea, atunci ce-o sa se faca el? s-ajunga vagabond, ori pungas, ori sa se prapadeasca pe drumuri; ca de! e baiat mare acuma, de treisprezece ani... de treisprezece ani...! Si si-a adus aminte baba ca adineaori, acu, a implinit copilul copilului ei d-abia atata, si ca e destul de mahnit el si de batut la ziua lui, cand alti copii cine stie ce bunatati si ce mangaieri au la ziua lor: ce sa-l mai mustre si ea?... si tot uitandu-se la el cum plangea ca un prost, sezand pe marginea lazii, cu legatura intr-o mana, si se stergea cu caciula la ochi, a inceput si baba sa planga ca o proasta.
Cand rasarea soarele mare pe un cer limpede ca sticla, Canuta dormea la caldura in patul bunica-sii. Tot fire sucita! omul cand doarme fara grija, doarme pe-o ureche, nu pe branci: nici pe una nici pe cealalta nu voise sa doarma, fiindca-i erau prea simtitoare de cu seara.
Tot asa si iar asa, pentru nimicuri, a schimbat Canuta multi stapani. Istoria lui se poate asemana cu istoria unui pahar care rabda sa-l umpli cu litra si pentru o picatura se supara si da pe-afara. si lumea vede macar ce se petrece cu paharul; dar putea lumea intelege ce se petrece in sufletul lui Canuta? Paharul sta de fata; sufletul lui Canuta sta ascuns si pe semne era prea mic, prea stramt - dedea repede pe dinafara.
Multe si de toate a incercat el in viata lui, ca sa si-o poata carpi de azi pe maine. A facut, fiindca si el era roman, a facut si politica: a parasit totdeauna opozitia, din cauza nemarginitei si injustei ei violente, in anul venirii ei la putere, si s-a alipit totdeauna de guvern, care in definitiv nu era asa de vinovat, cu cateva zile inainte de trecerea acestuia in opozitie. si pe urma iar asa si tot asa.
|
