Comunitate
- Pagini Personale
- Albume Foto
- Grupuri de Prieteni
- Fan Cluburi
- Lumea lui Aurel
- Intrebari si raspunsuri
- Chat
- Talente
- Foc de Tabara
- Albumul Clopotel
- Academia Clopotel
- Vezi cine e online
- Aniversatii zilei
- Acorda Clopotei
- Topuri Clopotel
- Noutati Clopotel
- Forumuri Clopotel
- VIP-uri Clopotel
- Ghidul Clopotel
- Newsletter
- Mall Clopotel
- Cumpara Clopotei
- Cumpara VIP
- Cumpara nivel
Pasta corectoare
sterge-ti notele proasteLoz in plic
vezi daca esti norocosCumpara clopotei
esti falit, da un smsCont VIP
vrei sa fii cunoscut?Cultura generala
Coada pisicilor salbatice nu se ridica niciodata mai sus decat inaltimea spatelui.
› vrei mai mult| POVESTEA INUANEI A fost odata o poveste, Asa mai jos o sa reiasa, A fost, acuma nu mai este, Ea numa-n vis...mai e craiasa! Avea castel stralucitor, Si bogatii si cate toate... Dar o ardea un foc si-un dor, Desi stia ca "nu se poate"! Sa vada-n ochi cel craisor... Brunet la par si ochi albastri, De-l vezi, zici ca-i un vrajitor, Cazut din cerul cel cu astri. Justin, acel baiat frumos, S-o vada si priveasca Venea la ea numai pe jos, Dar, o lasa sa creasca... El tot urca la Varful Stanei, Mereu, mereu iarna si vara, Sa vada chipul Inuanei, Si nu-i pasa ca-i frig afara. Parintii lui il adorau, Facandu-i tot ce se mai poate, Viata lui i-o usurau, Incurajandu-l cu de toate. Zadarnic ambii tineri vreau, Speranta lor s-a risipit. Parintii fetei nu-l doreau, Zicand ca e "sarac lipit". Nici gand ca ei sa tina seama, De cea dorinta a junilor. Si nici de dragostea ce-i cheama, De sincera iubire a lor. Vazand cum totul se topeste, Speranta li se duce-n van. "Regina"-ncet se prapadeste... Dupa ce a asteptat un an. Atunci, cuprins de nostalgie, Mereu cu chipul mohorat; Justin pleca-ta-n pribegie, Sperand sa-i treaca de urat... Speranta lui ii fu desarta, Caci nu voia sa se desparta, In nici un chip nu vrea sa creada, Ca-n veci, pe ea n-o s-o mai vada! Asa s-a stins baiatu-n munte, Cu lacrimi mari pe a sa frunte, Luandu-si chipul Inuanei, Din muntele cu Varful Stanei. E trist pamantu-n micul sat, Mai trist in urma ce-a lasat Un strigat ca de muritor: "Degeaba ai dupa ce mori"...! Asa fac oamenii nejudecati, Sa franga sentimente si iubire, Stivind asa, pe cei nevinovati, Cu falsa, si cu reaua lor gandire. |
