Comunitate
- Pagini Personale
- Albume Foto
- Grupuri de Prieteni
- Fan Cluburi
- Lumea lui Aurel
- Intrebari si raspunsuri
- Chat
- Talente
- Foc de Tabara
- Albumul Clopotel
- Academia Clopotel
- Vezi cine e online
- Aniversatii zilei
- Acorda Clopotei
- Topuri Clopotel
- Noutati Clopotel
- Forumuri Clopotel
- VIP-uri Clopotel
- Ghidul Clopotel
- Newsletter
- Mall Clopotel
- Cumpara Clopotei
- Cumpara VIP
- Cumpara nivel
Pasta corectoare
sterge-ti notele proasteLoz in plic
vezi daca esti norocosCumpara clopotei
esti falit, da un smsCont VIP
vrei sa fii cunoscut?Cultura generala
Jumatate din populatia lumii a vazut cel putin un episod din filmul James Bond.
› vrei mai mult| Acolo Era o seară fierbinte de vară târzie. Priveam apusul soarelui de pe o plajă aurie. O boare delicată, plină de miresme, îmi mângâia fața. Mă gândeam... Cum ar fi dacă aș putea ajunge pe Soare? Oare aș găsi niște ființe făcute toate din lumină? Sau poate aș întâlni niște demoni de flăcări și lavă, întunecați ca Tartarul, însetați de putere și iubitori de distrugere? Nu mă puteam lămuri. Întotdeauna m-am întrebat ce este acolo și dacă...este... . Contemplam cerul Zărisem constelațiile Orion, Andromeda și Pegas. Deodată, ele începură să se miște. Un bărbat înalt cât un munte apăru în fața mea. O femeie, mai frumoasă decât Venus, călare pe un mare și alb cal înaripat se ivi lângă el. - Seara bună, fetițo! Îmi spuse bărbatul. Eu mă numesc Orion, iar aceștia sunt Andromeda și Pegas, calul său. - Ne aflăm aici pentru a-ți transmite un mesaj din partea regelui Astrenis, de pe planeta Grador, adăugă Andromeda. - Marele nostru conducător dorește să îi faci cel mai mare serviciu posibil. Te imploră să îi convingi pe ceilalți muritori slabi la gând, că noi existăm. - Dar dacă nu mă vor crede? Am întrebat eu. Dacă vor continua să-și păstreze ochii închiși? Cum aș putea să îi conving, dacă ei nu vor să asculte? - Nu contează! Mi-a spus Andromeda. Noi vrem să avem pe cineva pe Pământ care să știe de noi și să ne anunțe venirea. Tot ce ne dorim este să nu îi speriem pe oameni când vom veni pe... - Andromeda, Pegas! Trebuie să plecăm, a întrerupt-o Orion. Timpul ne-a expirat! - Deci, la revedere, micuțo! Nu uita ce ți-am spus! Și nu ne uita nici pe noi!Îmi spuseră ei. - Stați puțin! am spus eu. Așteptați! Dar era prea târziu. Cei trei dispărură, lăsând în urmă doar amintirea lor și o pulbere strălucitoare, roșiatică, care, bănuiam eu, era praf de stele. Priveam în neant, supărată că nu le spusesem tot ce aveam de spus. O voce cunoscută mă trezi din vis. Era prietena mea, spunându-mi că trebuie să ne întoarcem la hotel. M-am grăbit să ajung mai repede la ea. Am aruncat o ultimă privire către constelații și catre soare, care se stinsese deja. Poate nu mă vor crede oamenii, poate nu îi voi mai vedea pe Orion, Andromeda și Pegas, dar un lucru e sigur: eu voi privi întotdeauna cerul cu speranță. |
