Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citeste mai mult... X

Cultura generala

Daca tipi timp de 8 ani, 7 luni si 6 zile, o sa produci suficienta energie pentru a fierbe o ceasca de cafea.

› vrei mai mult
Versiune pentru imprimare

Novac si corbul

Fost-a, cica, un Novac,
Un novac, Baba Novac,
Un viteaz de-al lui Mihai
Ce sarea pe sapte cai
De striga Craiova vai!
El un fecioras avea
Si tot astfel ii zicea:
"Fecioras, Gruiutul meu!
Asculta de ce-ti zic eu,
Sa nu cazi la vreun loc rau,
La loc rau si mult departe
In neagra strainatate.
Daca sortii te-or purta
Tarile de-a vantura
Si-n Stambul de a intra,
Tu de asta nu uita:
Vama dreapta sa platesti,
Armele sa-ti otelesti,
Hainele sa-ti primenesti
Ca sa pari un biet sarac,
Sa nu semeni a Novac,
Ca nu-i turcilor pe plac."
Grue-n Tarigrad intra,
Vama dreapta el nu da,
De haine nu se schimba,
Ci pe uliti se primbla
Tot in haine novacesti
Cum e drag ca sa-l privesti!
Turcii toti cat il zareau,
Intre dansii se graiau:
"Ista-i Gruia lui Novac,
Lui Novac Cara-Iflac!"
Si pe loc ei s-adunau,
Si de Grue s-aninau,
Si cu Grue se luptau
Si pe Grue mi-l legau
Cu trei funii de matasa,
Din ele sa nu mai iasa!
Dar cand Grue se-ntindea,
Doua funii se rupea,
Numai una ramanea,
Una lunga noduroasa,
Cat un brat voinic de groasa!
Turcii iute-l cuprindeau
Si-ntr-un beci il inchideau,
Lumea sa n-o mai priveasca,
Soare sa nu mai zareasca!

Grue zace la-nchisoare
De trei ani lipsiti de soare
Si prin gratii lung priveste
Cerul care straluceste
Si de dansul nu-ngrijeste!
Dor cumplit inima-i seaca,
Plans de jale mi-l ineaca,
Cand zareste despre soare
Carduri, carduri de cocoare,
Calatoare zburatoare
Si de el nepasatoare.
Iata, mari, cum plangea
Ca departe, sus zarea
Un corb negru, corbisor
Ce zbura incetisor
Si din aripi tot batea
Si cu jale croncanea.
Iar Grue se amara
Si din gura-amar zicea:
"Caci n-am durda, pui de corb,
Zilele sa ti le sorb!
Ce tot tipi si croncanesti,
Ori de mine te gatesti?"
Corbul se apropia,
Pe fereastra se punea
Si din pliscu-i raspundea:
"Gruisor, dragutul meu!
Ce ma blestemi asa rau
Cand umblu de randul tau?"
"Alei! corbe, corbisor,
De vrei tu sa-mi faci pe dor,
Tine inelusul meu
Si du-l unde voiesc eu,
In muntii Catrinului,
In padurea Pinului
La condacul lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac.
Si ma jur ca de-oi scapa,
Pe tine te-oi adapa
Nu cu sange pasaresc,
Dar cu sange paganesc!"
Corbul vesel croncanea,
Inelu-n plisc il punea,
Aripile-si intindea,
Si pe cer el se zarea,
Intai ca un porumbas,
Apoi ca un lastunas,
Apoi ca un bondaras
Si-n zare daca-ajungea,
El din zare se stergea.

In muntii Catrinului,
In padurea Pinului
Odihnea Baba-Novac
La umbra unui copac,
Si prin vis el tot vedea
Pe feciorul sau Gruia.
Iata-un corb ca se ivea
Si pe-o creanga se punea
Chiar deasupra capului,
Capului Novacului:
Corbuletul usurel
Avea-n pliscu-i un inel
Care jos cadea din el
Chiar in barba lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac.
Adormitul se trezea,
Si inelul cat vedea,
Scotea haine novacesti,
De punea calugaresti,
Scotea cuca de Novac
Si punea un comanac,
Si-ncaleca voiniceste,
Si purcedea vultureste,
Cu desagi, cu buzdugele
Pline de mahmudele.
El mergea si iar mergea,
In Tarigrad ajungea,
La divan ca se ducea
Si din gura-asa zicea:
"Auzit-am, auzit
De-un voinic ce mi-ati robit,
Iata-ma-s ca am sosit
Sa vi-l platesc indoit".
El desagii deserta,
Turcii toti navala da,
Si pe jos se tavalea,
Unul pe-altul se-mpingea.
Iar Novac ca alerga,
Pe Grue mi-l dezlega,
Un palos in mana-i da
Si din gura cuvanta:
"Bate tu marginile,
Eu sa bat mijloacele,
Ca le stiu soroacele."
El taia la turci, taia
Pan' ce bine ostenea,
Apoi iute purcedea
Amandoi de se ducea
In codrii Catrinului,
In padurea Pinului,
Unde corbii locuiesc
Si ca frunza se-nmultesc
Si bine haladuiesc!